Testamentul lui Napoleon

Cândva personalitatea cea mai impunătoare a Europei, Napoleon Bonaparte, încoronat împărat al Franţei, a murit la vârsta de 51 de ani în exil, privat de putere, posesiuni şi avere. Cu toate acestea, el a scris testamentul unui împărat mărinimos, lăsând şase milioane de franci rudelor şi prietenilor, deşi el nu avea aceşti bani!

Napoleon a lăsat suma de 10.000 de franci ofiţerului francez Cantillon. Acesta avusese o tentativă plină de curaj de a-l asasina pe ducele de Wellington, cel care plănuise înfrângerea lui Napoleon la Waterloo şi izolarea sa ulterioară pe insula Sf. Elena. “Cantillon – scria împăratul înverşunat – avea în aceeaşi măsură dreptul să-l asasineze pe acel oligarh, precum avea acela de a mă trimite la pieire pe stânca Sf. Elena.”

Debarcând pe insula Sf. Elena pe data de 15 octombrie 1815, exilatul în vârstă de 46 de ani părea să aibă o stare bună de sănătate şi a adoptat o viaţă de rutină. El se trezea la ora nouă, lua micul dejun la zece, nu ieşea decât rareaori din casa ce-i fusese pusă la dispoziţie; servea cina la ora şapte, citea cu voce tare din clasici până la 11, apoi se culca. Monotonia acestei existenţe pentru un bărbat cândva activ, un bărbat ce încercase să cucerească toată Europa, a contribuit la deteriorarea sănătăţii lui Napoleon.

Nu este nici o îndoială că medicii lui Napoleon i-au grăbit acestuia moartea. Începând din primăvara anului 1821, Napoleon suferea dureri agonizante la stomac şi ficat. Faptul că vomita frecvent şi avea o diaree acuta îl deshidrata grav. Medicul său de atunci, Francisco Antommarchi, a început să-i administreze un vomitiv dur pe baza unui compus otravitor al antimoniului, mascat în suc de lămâie. Băutura îl făcea pe Napoleon să se svârcolească pe jos în agonie, însă administrarea a fost continuată. Un al doilea medic, Archibald Arnott, a sugerat că împăratul ar putea fi ajutat de o cantitate şi mai mare de purgativ! În prezent, logica lor pare înspăimântătoare; de fapt, purgaţia unui pacient cu cancer stomacal pare un act de-a dreptul răuvoitor. Şi criminal.

Atunci când suferinţa lui Napoleon s-a intensificat, dr. Arnott i-a administrat zece grăunţe din laxativul toxic numit calomel. În câteva ore, fostul împărat a intrat  într-o stare de inconştienţă. El a murit la ora 13:49 în data de 5 mai. Ultimele sale cuvinte au fost: “Doamne!…Franţa!… Fiul meu… Josephine!”

Mai puţin nobile, dar categorice, au fost ultimele cuvinte din testamentul său: “Mor înainte să-mi vină vremea, ucis de oligarhia engleză şi de asasinii săi plătiţi”. Această afirmaţie i-a făcut pe mulţi să-şi pună întrebarea  dacă nu cumva împăratul era otrăvit treptat de paznicii săi englezi. Rezultatele unei tehnici numită analiză cu activare de neutroni au descoperit în părul lui Napoleon o cantitate de arsenic ce depăşea de 13 ori valoarea normală. Totuşi, arsenic s-a detectat şi în solul insulei Sf. Elena şi chiar în pasta tapetului ce acoperea pereţii camerei lui Napoleon, sugerând că britanicii să-l fi otrăvit pe Napoleon, precum şi mediul înconjurător, în acelaşi timp în care propriul său medic îi pregătea înghiţitura de graţie.