Impactul asupra epocii

"Iubesc puterea, dar o iubesc ca un artist. O iubesc aşa cum un muzician îşi iubeşte vioara, pentru a scoate din ea sunete, acorduri şi armonie."

 Un strigăt nemaiauzit în ultimii 15 ani pe câmpurile de bătălie ale Europei răsuna peste platoul dealului Saint-Jean: "Gardă se retrage!"Astfel lua sfârșit, pe întinderea de lângă micuța localitate belgiană Waterloo, în seara zilei de 18 iunie 1815, cea mai fascinantă poveste de succes a istoriei. La nici 46 de ani, Napoleon I, cel de-al doilea fiu al unui nobil corsican scăpătat, își încheia cariera fulminantă începută în urmă cu 22 de ani. Avea să urmeze exilul din Sfânta Elena și apoi legenda.

Nici un alt om nu și-a influențat atât de decisiv epoca precum a făcut-o Napoleon Bonaparte (1769-1821).Ceea ce-l individualizează pe Napoleon în raport cu ceilalți nu este doar geniul militar, care-l plasează în galeria marilor comandanți de oști, ci și o rară și fericită combinație între o putere de muncă ieșită din comun, o memorie fantastică și o inteligență neobișnuită.Dormea trei ore pe noapte, fiind capabil ca, în toiul celei mai aprige bătălii, să ațipească vreme de 10 minute, pentru ca mai apoi, refăcut complet, să ia deciziile cele mai potrivite.

Victoriile de la Arcole, Rivoli, Abukir , Marengo , Austerlitz , Friedland , Wagram , Montmirail  rămân niște capodopere de artă militară, prin viteza de execuție, știința concentrării unor forțe superioare în locul și la momentul oportune, precum și prin capacitatea împăratului de a-și mobiliza și motiva soldații. Bonaparte cunoștea pe de rost numele a mii de militari, îngrijindu-se în permanență de hrana și cazarea lor. Le cerea eforturi supraomenești atât generalilor săi, cât și simplilor ostași, dar îi și răsplătea pe măsură.

 Napoleon nu a fost doar un genial comandant militar, ci și un om de stat care a pus temeliile noii Frânte. El a redat țării încrederea în sine, prestigiul și forța de care aceasta fusese atât de lipsită în ultimii ani ai Vechiului Regim. Puterea lui de muncă l-a ajutat să rezolve toate problemele de care s-a ocupat: înființarea Băncii Franței , concordatul cu Vaticanul, crearea ordinului Legiunii de Onoare , reforma administrației și introducerea instituției prefectilor , reforma sistemului educațional și crearea liceelor , dar mai ales Codul Civil  care îi poartă numele și care a rămas în vigoare până în zilele noastre.La apogeul puterii sale, Napoleon era nu doar împăratul Franței, ci și regele Italiei, protectorul Confederației Rinului și mediatorul Confederației Helvetice, controlând și hotărând totul pentru regatele fraților săi: Neapole, Spania, Olanda și Westfalia.
 Napoleon părea condamnat să învingă mereu. Însă victoriile împotrivă Austriei, Prusiei  și Rusiei  n-au făcut decât să amâne scadența. Vlăguită după 20 de ani de războaie, Franța n-a putut ține pasul cu ambiția împăratului ei. Și sfârșitul a venit inevitabil.Exilul pe Sfânta Elena și tratamentul la care a fost supus de către meschinul Hudson Lowe, guvernatorul insulei, au pus aureola martiriului pe fruntea celui care devenise deja mit.